Allan și Clarissa, sunt doi tineri din pătura de mijloc a societății Britanice. Aceștia s-au cunoscut pe o rețea de socializare dedicată celor care se află în căutarea unui partener.
Din ceea ce am aflat, relația lor a început ”abrupt”, ca să nu o numim altfel, din prima clipă în care s-au văzut, ambele tabere au fost îmbălsămate de sentimentul ”dragostei la prima vedere”, ei bine, în cazul de față, prima vedere nu a fost în carne și oase, ci o primă vedere virtuală.
După ce au schimbat câteva vorbe între ei, care erau desigur total superficiale, pentru că mintea amândurora stătea fixată într-un singur punct, și anume înfiriparea unuia înăuntrul celuilat până în clipa în care se contopesc într-o singură unitate.
Clarissa la început și-a jucat rolul, rolul de neabordabilă, neînțeleasă de către lume, refuzată de către societate din cauza ambițiilor ei extra pământești care în același timp sunt de o normalitate ieșită din comun, dorințe ce nu pot fi înțelese de niciun bărbat pe care l-a întâlnit până în clipa respectivă. FÂS!
Allan, i-a înțeles perfect situația, știa exact ce se ascunde în mintea ei, i-a mirosit întreaga dorință din clipa în care a mângăiat-o pe obrazul fin cu ocazia primei întâlniri, exact după ce-a întreprins gestul, i-a străfulgerat privirea și ochii ei castanii au dat-o imediat de gol, ”TE VREAU” îi urlau.
Fiu de inginer agroalimentar, deloc citit însă cu un spirit desconspirator de invidiat de mulți bărbați, Allan și-a păstrat cumpătul și nu și-a trădat o clipă intențile ascunse. Un singur gest, o singură grimasă într-un moment nepotrivit l-ar fi făcut să-i scape peștele din mână, cu care jongla atât de bine. Tot ceea ce spunea întreaga expresie exterioară a lui Allan era ”Vino la mine, dacă vrei, dacă nu, mi-e tot una.”
Clarissa s-a dus acasă vrăjită, ochii îi sticleau de fericire, obrajii-i erau roșii ca focul, în clipa în care a văzut-o cea mai bună prietenă a știut exact ce se ascunde în sufletul acesteia și că nu mai poate scăpa plasei întinse de al nostru pescar.
Fire ascunsă, Clarissa i-a împărtășit întreaga aventură, cap-coadă, tuturor prietenelor sale, fiecăreia expunându-o în chip asemănător, ”Îmi place dar nu e cine știe ce, mă lipsesc, meh”. Fiecare dintre ele a înțeles în felul ei că aceasta este adâng înfiripată în mrejele dragostei și că nu va scăpa ușor, sau poate chiar deloc.
Vibrând de nerăbdare în sinea ei, clocotind ca o apă lasată pe foc prea mult, nu i-a luat mai mult de două ore să treacă la acțiune din clipa în care a pășit pe ușa apartamentului tânărului nostru. Lumânări, petale de trandafir, băi cu spumă? Nimic nu dorea, își concentra atenția într-un singur punct și cu greu mai putea fi conștientă de ce se întâmplă în jurul ei, radia în sufletul ei un sentiment premergător iubirii și împlinirii clipei ce va urma însă acesta era amestecat cu un sentiment de teamă ce-i răzbea în suflet.
Allan cu al său charm se fixa atent la dorințele ei, însă părea nepăsător la oala lăsată pe foc prea mult de aceasta, însă fără să-și dea seama nici el s-a trezit încălzindu-și mâinile deasupra apei clocotite.
De aici totul a degenerat, prima oară pasiune, senzație, sentiment, mângâieri și sărutări, a fost rapid, a doua oară, încă vrăjit fiind de ea, și-a dat silința să fie cel mai bun bărbat din viața ei ”Ei după mine nu mai intră niciunu, o să mă povestească trei generații de acum în colo”
Pescar pescar da cu apetit de parcă ar fi vrut să-i scoată spina prin ceafă, și-a luat avânt și CRACK, și au și au și au !!!
-Ce-ai pățit iubire?
-Du-mă la spital că mor
-Dar ce s-a întâmplat??
-Cheamă salvarea că înnebunesc !!!
-Ce-ai pățit??
-MI-A CRĂPAT MÂNDRIA-N TINE !!!
La spital au zis că deși mândira n-are os, e fractură, 2 ani de zile nu mai bați cu ciocanu prietene. ”Dar și după doi ani să vezi ce-o mai cotesc la stânga și-n dreapta în mușuroi” își zicea al nostru nepotolit.
No comments:
Post a Comment