Ce Limbă Vorbesc Românii???

În momentul în care faci părte dintr-o anumită comunitate, cea mai mică cerință pe care o poți avea de la această persoană este ca cel puțin să știe cum se numește comunitatea din care face parte (în cazul nostru, țara) Ei bine, aceste persoane au fost puși intr-o situație total, total diferită față de ce au fost obișnuiți de îgnoranța lor zilnică, și anume răspunsul la ”complicata” întrebare ce limbă vorbnesc românii.

”Păi stai domne așa că nu sunt pregătită” ”Păi cum adică nu ești pregătită?” adică la modul la care un cetățean trebuie să fie pregătit înainte să fie întrebat ce limbă se vorbește în țara lui, aici în cazul nostru, în Româina, majoritatea dintre cei întrebați au avut alt fel de răspuns, ei s-au dat necunoscători, ca și cum ar fi luați prin surprindere și nu ar știi ce să răspundă.

La o primă vedere mie, cel puțin, mi se pare un astfel de comportament extraordinar de degradant din punct de vedere moral, adică minimul de cunoștințe și tot trebuie să îl ai față de cele ce te înconjoară, însă dacă stăm să intrăm în miezul problemei, și ne punem în pielea acestor personaje, ne dăm seama că ignoranța în care trăiesc îi face pe aceștia nici măcar să nu își dea seama ce se întâmplă cu ei. Vorba aceea când ești prost, nu îți dai seama, tocmai de aceea ești prost. Noi nu considerăm aceste persoane proaste, nicidecum să nu mă înțelegeți greșit, noi considerăm că aceste persoane sunt doar foarte, foarte ignorante, de aici în colo, voi puteți pune semnul de egalitate între cele două atribute pe care le-am scris puțin mai sus.

Dar sunt oare mai fericite astfel de persoane? aceasta este întrebarea care mă frapează, sunt mai bine dispuse în viața de zi cu zi, se trezesc cu zâmbetul pe buze dimineața, cu totul că nu știu niște lucruri elementare? Ei bine, mi-e greu să dau un astfel de răspuns, cel puțin după umila mea părere, aceste persoane au problemele lor, probleme de care se lovesc, și care nouă ni se par foarte ușoare, însă ei le rezolvă cu dificultate, din cauza lipsei educației și a dorinței de a avansa în viață din punct de vedere personal. Nu este de condamnat această atitudine, doar prin prisma faptului că nu suntem în pielea lor și că nu ne putem da seama ce trăiri interioare au aceste persoane, deci singurul lucru pe care îl putem face este să ne amuzăm de ceea ce întâlnim și să considerăm că ne-au făcut ziua mai bună.