Ajunsă la frumoasa vârstă de cincizecișitrei de ani, o femeie se hotărăște să facă o operație estetică. Aceasta cheltuie 15000 de dolari și se simte excelent mai ales după ce vede rezultatele. La întoarcerea spre casă, femeia se oprește la un magazin să cumpere o revistă. Înainte să plece îl întreabă pe vânzător.
- Câți ani credeți că am?
- În jur de treizeciși doi, răspunde vânzătorul.
- Nu, am exact cincizecișitrei, răspunde fericită femeia.
Puțin mai târziu intră într-un supermarket și îi pune aceeași întrebare casieriței.
- Eu v-aș da în jur de douăzecișinouă, răspunde aceasta.
Cu un zâmbet larg, femeia îi răspunde:
- Nu, am cincizecișitrei.
Deja ajunsă în stația de autobuz aceasta îi pune aceeași întrebare unui bătrânel inofensiv, care așteapta și el autobuzul.
- Domnișoară, zise bătrânul, eu am deja șaptezecișiopt de ani și vederea mea este foarte slabă. Fără îndoială când eram tânăr aveam o metodă care nu dădea greș pentru a verifica vârsta unei femei. Poate vi se pare îndrăzneț dar trebuie să mă lăsați să bag mâinile în sutienul dumneavoastră și să vă palpez sanii. Numai în acest fel v-aș putea spune cu precizie câți ani aveți.
Moartă de curiozitate, femeia îi permite bătrâneului să-și bage mâinile sub bluza ei.
Bătrânelul își așează mâinile sub bluză și începe să palpeze încet de mai multe ori, ridicându-i cu delicatețe pe fiecare și apropiindu-i și frecându-i între ei.
- Cincizecișitrei.
Surprinsă femeia spune:
- Realmente incredibil! Dar cum v-ați dat seama?
- Îmi promiteți că nu vă supărați?
- Da vă promit.
- Am fost în spatele dumneavoastră la coadă la supermarket.
V-ați pus vreodată întrebarea ”De ce râdem?” Desigur un răspuns simplu la această întrebare ar fi răspunsul, pentru că mi se pare amuzant ce a spuns, sau gestul pe care l-a făcut persoana respectivă.
Ei bine, hai totuși să intrăm un pic mai în adâncime în acest subiect. După spusele filozofului John Morreall, prima oară când s-a auzit un râs uman pe pământ a fost în momentul în care un grup de vânători (stră stră stră ... buncii noștri) împărtășeau fericirea scăpării nevătămați din ghearele unei primejdii. Și acesta cum relaxează umană, se pare că râsul indică încredere în persoanele din preajma noastră la momentul respectiv.
Râsul are loc în momentul în care persoanele sunt confortabile în preajma celorlați, când se simt ”deschise” și libere. Cu cât socializarea are parte de mai mult râs, cu atât legătura dintre persoanele grupului se strânge. Deasemenea frica de a nu fi exclus dintr-un grup în momentul în care râzi, este motivul pentru care râsul este contagios.
Studiile deasemenea arată că șeful, șefii, stăpânul tribului, ”patriarhul” familei, are mai mult umor decât subordonații săi, asta în cazul în care v-ați întrebat de ce toată lumea din birou râde la glumele șefului. Deci practic râsul a devenit o unealtă de a schimba comportamentul uman. Un alt exemplu interesant arată că în situațiile tensionate, sau jenante, o glmă bună poate detensiona situația și servi drept factor conciliant în a abate supărarea din ecuație.
:))
ReplyDelete